Sufletul, durerea sau fericirea care se citește-n ochi


Există o singură cale de a le arăta celorlați cât de fericiți sau triști suntem. Ochii, fie că sunt albaștri, negri, verzi sau căprui, au fost și vor fi întotdeauna fereastra prin care alții ne pot zări sufletul. Tocmai de aceea ajungem uneori să ne ferim privirea, pentru că nu vrem să fim citiți precum o carte veche deschisă, la îndemâna oricărui trecător.

Când sufletul suferă, chipul ți-e schimonosit de parcă tot trupul este cuprins de o neînțeleasă durere. Când sufletu-ți râde, ești unic pentru că ești fericit. Oricât de mult am încerca, nu ne putem ascunde fericirea sau nefericirea, pentru că nu stă în puterea noastră.zambet-ochi

Putem să ne așezăm pe față cel mai șăgalnic zâmbet când vrem să ascundem ceva, un om avizat va cunoaște durerea din privirea noastră. Mai mult, zâmbetul care ar trebui să ne însenineze chipul, i se va părea strident, fals.

Sunt momente în viață în care plângem de fericire, iar plânsul acesta, involuntar, este mult mai frumos decât zâmbetul artificial. Atunci însă, ne rușinăm și ne ascundem fața în palme, neștiind cum să facem față unei astfel de emoții. Când izbucnește din fericire, plânsul nostru e mai mult decât miraculos. Nu ați văzut ce strălucire capătă ochii și câtă lumină poate să încapă în ei? Veți întâlni rar astfel de situații, așa că nu vă mai controlați, ci trăiți momentul din plin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *