Mamele nu au vârstă


Mâine este ziua mamei mele. De fapt, s-ar putea să fie chiar azi, dar 25 este data care apare inscripționată în buletin. Atunci când s-a născut ea nu se ținea mortiș ca data nașterii să fie cea trecută în acte. Dacă ajungeai mai târziu la primărie, treceai o altă zi. Dacă aveai prea multe probleme și nu mai puteai ține pasul cu ele, treceai ce-ți aminteai.

Asta nu înseamnă că e bătrână, ci doar că pe atunci oamenii își rezolvau problemele în funcție de importanță, iar stabilirea unei date de naștere nu era vitală. Apoi, de ce ar fi important că te-ai născut cu o zi mai devreme sau mai târziu? Am verificat, nici măcar horoscopul nu se schimbă.

Vital era să fii sănătos, iar dacă mama (adică bunica) trebuia să stea nedezlipită de prunc cel puțin în primele zile, iar tatăl lucra undeva într-o mină, departe, e de înțeles că puteau exista și astfel de neconcordanțe. Ca să nu mai vorbim despre disconfortul nașterii, de cele mai multe ori acasă, doar cu o moașă comunală și de parcurgerea unor distanțe destul de mari, evident la pas, pentru că mașinile erau destul de rare.

Deci, să fi fost 24, 25, 26 martie. Nu am ținut însă niciodată minte care este și anul nașterii sale. Nici nu am vrut să știu, în ideea de a nu-i contoriza vârsta. La ce m-ar fi ajutat? Pentru mine e mami și atât! Nu, nu îmbătrânește și e la fel de frumoasă cum mi-o amintesc dintotdeauna.

Nu se schimbă cu nimic pentru că eu am prostul obicei să privesc oamenii doar în ochi, iar ochii aceia albaștri au rămas aceiași. La fel de senini, de triști sau de optimiști cum i-am cunoscut de-a lungul vieții mele.

De câte ori ne vedem îmi spune cu o oarecare amărăciune că are riduri adânci și mâinile zbârcite de la atâta muncă, dar eu nu văd decât că are părul la fel de negru ca al meu, câteva fire de mărgăritar ivindu-se răzleț pe la tâmple.

Cineva m-a întrebat acum câteva zile câți ani împlinește, iar eu am răspuns distrată: habar n-am, mamele nu au vârstă. În mintea mea va fi tot timpul „mami”, așa cum obișnuiam să-i spun când eram mică.

Nu vreau ca la fiecare aniversare să conștientizez că mai trece un an, ci doar să-i mulțumesc că a mai stat unul alături de mine. Nu vreau să-i iau din timp, ci să-i dau, dacă se poate chiar din ziua nașterii mele, căci eu de atunci o știu.

Nu știu să vorbesc sofisticat despre lucrurile pe care le simt, dar știu că mama este tot timpul cu mine, indiferent că se află la doi pași sau la câteva zeci de kilometri depărtare. Mai știu că dintre toți oamenii pe care i-am întâlnit, ea este singura care m-a iubit încă din prima clipă, fără să mă condiționeze sau să mă judece în vreun fel.

Mamele nu au un timp al lor și nu au vârstă, așa cum nu le este somn sau foame când simt că pruncii lor au o problemă. Într-un anumit fel mamele au puteri supranaturale, dar descoperim asta prea târziu, când deja nu mai credem în povești.

Dragă mami,

Știu că un LA MULTI ANI poate suna banal și anost, dar pentru că nu știu câți ani ai, mă rog cerului să te țină o veșnicie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *