Intre original și artificial


Intre original si artificial se ascunde o lume întreagă de nesiguranță, de neîncredere în forțe proprii, de dorință nestăvilită de a place tuturor. De ce să cauți asta când tu nu ai nevoie decât de o singură persoană? Te simți mai complet când ai zeci de admiratori din care probabil n-ai alege niciunul? De ce să emiți semnale false și să nu aștepti să fii descoperit doar de cel care rezonează într-adevăr cu tine? Care nu se lasă amăgit de aparențe și comportamente false.

E un consum inutil să-ți devoalezi calitățile în fața unor orbi sau însetați de carne și trup, atât timp cât tu nu ai nimic de oferit. Chiar credeți că un bărbat va căuta să vadă dacă ai unghiile făcute după ultimul trend sau sprâncenele perfect tatuate? Și dacă da, ce fel de om e un astfel de barbat, dacă nu unul superficial?

Pierdem bani și timp pentru a ne înfrumuseța încât ajungem să nu ne mai recunoaștem. Realizăm oare cât suntem de falși în goana aceasta disperată după acceptare? „Când toată lumea strălucește și este împopoțonată, tu fii modestă și astfel vei fi deosebită”-mi-a spus încă de când eram copil mama mea și nu pot să nu realizez câtă dreptate avea.

Când ești ostentativ, devii obositor, iar unii oameni nu caută doar artificii și lucruri sclipitoare care i-ar putea determina să închidă ochii, ci doar un loc în care să-și odihnească privirea. Dacă nu găsești altceva prin care să ieși în evidență, mai bine rămâi anonimă. De farduri nu au nevoie decât cei care se detestă și vor să se ascundă, nu cei care vor să se arate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *