Fiecare trebuie să găsească propria definiție a iubirii


Cineva mi-a spus acum câteva zile că pentru a avea un impact cât mai mare pe piața aceasta, a blogurilor, ar trebui să scriu despre relații, iubire, pentru că asta se caută. A fost un fel de sfat, asupra căruia am cugetat preț de câteva clipe.

Având o anumită vârstă am trecut, invariabil, prin cam toată gama de sentimente, nu cred că mi-e străin vreunul, dar nu m-aș putea hazarda vreodată să dau cuiva sfaturi despre ceva atât de intim. Pot, în schimb, să vă împărtășesc propria părere despre iubire.

Am fost un pic rezervată față de această temă și pentru că singura idee pe care o accept despre iubire, în ciuda tuturor acele texte care circulă pe internet, este că nu poate avea o definiție clară. Mai mult, dacă vrem ca ea să existe (definiția) ar trebui s-o scriem fiecare, în manieră proprie, cu caractere unice.

Sincer, cred că nu ar trebui să ascultăm de nimeni când vine vorba de propria iubire, și am să vă spun și de ce în cele ce urmează. Ceea ce vă înșiră alții în texte frumos ambalate sunt povești, e propria lor percepție, mai mult sau mai puțin nuanțață, uneori idealizată. Nu există șabloane în care să încadrezi iubirea, cum nu există nici un scor Apgar pentru asta.

Pe vremea când eram cititoare de diverse bloguri, mi se-ntâmpla să fiu permanent nemulțumită de ceea ce găseam acasă și asta pentru că varianta mea de iubire nu coincidea cu cea expusă cu mult sârg printre rânduri mărunte. Trăgeam singură concluzia că nu sunt iubită. Poate că au fost și perioade în care nici n-am fost, nu neg asta, tuturor ni se întâmplă.maini-impreunate

Ceea ce vreau să spun însă, este că nu întotdeauna iubirea seamănă cu cea expusă pe internet, la televizor sau în diverse tabloide. Dacă un om nu-ți aduce flori în fiecare zi, nu-ți face masaj, nu te gâdilă la tălpi și nu te scoate ori de câte ori vrei tu în oraș, nu înseamnă neapărat că nu te iubește.

Personal, apreciez mult mai mult o cină pregătită acasă în familie, cot la cot, pentru că în ea e și ingredientul acela special: puțin din sufletul celui care a pregătit-o. Consider că există mai multă iubire în gestul omului care se trezește și te acoperă noaptea de teamă să nu răcești, decât în oferirea celui mai mare buchet de trandafiri. Știți de ce cred asta? Pentru că grija celuilalt pentru tine nu o poți cumpăra decât în spitale, pe când un buchet de flori găsești la orice colț. Iar cea de care beneficiezi acasă e gratuită și vine din devotament, din dorința de a proteja. Despre genul acesta de atitutine doar mamele care tresar la fiecare gest al pruncului lor mai pot să vorbească, iar dacă o găsești la un bărbat e lucru rar.

Dacă ar fi să mă iau după X sau Y ar însemna că sunt o femeie cu o stimă de sine destul de scăzută, pentru că nu stau ore-n șir la salon sau la coafor și nu acord prea multă importanță modului în care mă îmbrac, deci puțin iubibilă. Recunosc că m-am simțit așa când nu eram suficient de matură  și credeam toate prostiile lor, acum mi-ar fi mai greu să accept una ca asta.

Revenind la “relația mea” mai e un pic și facem aproape 20 de căsnicie și nu am celebrat nicio aniversare la restaurant, în oraș, în anumiți ani poate că nici acasă.

Dar asta nu ne-a împiedicat să ajungem aici, iar împreună am reușit să trecem peste multe. Știu, în schimb, cupluri care și-au sărbătorit aniversarea în fiecare an, de parcă numărau lunile pe care le mai aveau până ce o să se despartă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *