Femeia trofeu nu se ascunde, se scoate în față


Sunt bărbați care încep construcția unei noi iubiri punând la temelie femeia de care tocmai s-au despărțit. O scot în față pentru a arăta cât de tari sunt din moment ce au avut un asemenea exemplar și au găsit puterea de a pleca de lângă el. E frumoasă, inteligentă, dar lor nu le-a plăcut suficient de mult, nu era destul  de bună, uitând să spună că, de fapt, ei nu au corespuns.

Orice bărbat care începe o relație spunându-ți sau vorbind exagerat de mult despre fosta, care absolut întâmplător nu arată tocmai rău, apelează la asta ca să te provoace, să demonstrezi că tu meriți, deși el e cel care merită cel mai puțin. Naivitatea atrage și dacă te lași îmbrobodită de cuvinte frumoase ești victima perfectă pentru el.

Un individ care se prezintă drept un cuceritor va ști exact ce cuvinte trebuie să-ți spună pentru ca tu să-i pici în plasă. Va căuta apoi să și demonstreze, pentru că știe că asta vrem de fapt, dar atunci șansele de reușită trebuie să fie de 100%.

Nu va demonstra însă unei persoane care nu îi garantează un rezultat ce poate fi din start anticipat. Nu, nu își va încerca puterile decât acolo unde este sigur că reușește. Iar asta se poate vedea ușor din primele mișcări pe care le faci. Din disponibilitatea și deschiderea pe care o manifești față de el.

Revenind la femeia trofeu, nu pot să nu mă întreb de ce nu i se verifică niciodată autenticitatea, de ce unele dintre noi preferăm să credem în niște vorbe frumoase care ne urcă pe un piedestal și nu în adevărul celei care tocmai a plecat.

Din moment ce o relație se încheie, nu te mai interesează cum ești privit de celălalt, dar, ție nu ți-ar strica o fărâmă de adevăr care să-ți iasă întâmplător în față.

 Preferăm să ne amăgim însă că noi suntem cele mai bune, cele mai frumoase și, evident, cele mai ușor de dus de nas.

Până când ajungem la propriul adevăr, cel care ne devoalează adevărata personalitate a unui bărbat, s-ar putea să constatăm că am pierdut câțiva ani buni în compania unui om care nu poate să ne spună nimic.

Femeia trofeu, care crezi că ți-e inferioară tocmai pentru că a plecat dintr-o relație cu actualul tău, zâmbește misterios când te vede și se întreabă cât o să reziști. Pentru că ea știe déjà ceea ce tu abia acum înveți și cunoaște și prețul plătit. Nu, nu te invidiază, uneori te și compătimește și-ar vrea să te ajute, numai că tu nici nu te gândești să-i permiți.

Nu știu de ce, dar nu am crezut niciodată în răutatea femeilor, acuzându-le mai degrabă de ignoranță și infatuare în genul ăsta de relații.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *