Femei frumoase versus femei inteligente


Sunt femei care vor să fie frumoase și femei care vor să fie inteligente. Dacă natura nu le-a înzestrat de la bun început, sunt slabe șansele de reușită pentru a îndrepta ceva la unul din cele două capitole. Cele care se vor frumoase, ar vrea să fie și inteligente, viceversa nu este însă valabilă, cel puțin în opinia mea.

Paradoxul este că acele femei inteligente nu vor obține niciodată, ceva atât de ușor pe cât îl vor obține cele frumoase. De ce? Simplu: pentru că majoritatea oamenilor, și aici mă refer în special la bărbați, sunt sensibilizați de ceea ce văd, nu de ceea ce ar putea descoperi într-un om.

 Iar inteligența, fie ea și sclipitoare, nu se vede din prima, cu ochiul liber, trebuie demonstrată. Și aici apare problema, pentru că oamenii inteligenți nu simt neapărat nevoia să demonstreze ceva, cuiva. Își sunt suficienți și nu prea au nevoie de aprobarea altora. Mai mult, consideră că nu trebuie să demonstreze în fața oricui.

Ei știu poate că aceia la mâna cărora se vor afla sunt mai slabi decât ei și nu ar avea cum să-i cuantifice. Un om deștept, peste nivelul tău, te poate intui, dar un prost niciodată! Își va da seama probabil că îi ești superior, dar nu va găsi raționamente prin care să explice asta. Nu te va combate sau pune la îndoială, pentru că nu are capacitatea necesară.

Și-acum să revenim la femeile frumoase și la cele inteligente. Multe s-au prins de avantajele și dezavantajele pe care le aduc cele două așa-zise calități. De aceea vedem saloanele de înfrumusețare pline și bibliotecile aproape goale.

De ce să încerci să-ți dezvolți materia cenușie când există silicoane și atâtea metode de înfrumusețare? Chestia aia cu biblioteca a fost o glumă. Nu trebuie să fii șoarece de bibliotecă pentru a deveni inteligent, uneori așa te naști, ca să nu mai vorbim că acum, orice carte îi este accesibilă oricui, dacă ai bani, bineînțeles.

Am găsit cândva o definiție a inteligenței și mi-a plăcut atât de mult încât am achiesat la ea, nu știu exact cui îi aparține: abilitatea oamenilor de a se descurca în situații limită. Deci, tot de practică e vorba, nicidecum de teorie.

A-ți îmbunătății fizicul când știi că nu ai șanse de reușită în altfel de situații, poate fi, la un moment dat, o dovadă de inteligență. A nu lua în calcul felul în care arăți, mizând doar pe valorile tale intriseci, pare doar o dovadă de curaj.

Spuneam la început că femeile inteligente nu vor neapărat să fie și frumoase, pentru că nu au nevoie de validare. Ele știu déjà că frumusețea lor constă în altceva, mai greu de transmis prin tehnici artificiale și nici n-ar concepe să se vândă asemenea unei piese de mobilier bine finisată, dar făcută dintr-un material prost.

Nu-mi pot imagina însă o relație serioasă, dusă în timp, doar pe baza atuurilor fizice. Oricât de bine ar arăta, fără un dram de inteligență, femeia pică sau se transformă într-un bufon, ca să evit expresia monument de prostie. Știu, și aceasta poate fi fascinantă până la un moment dat, când devine cu adevărat jenantă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *