Când bei cerneala din scrumieră și ți se pare că înghiți jăratec….


E trecut de 1 noaptea. Câinii urlă a pustiu, spărgând în mii de bucățele tăcerea nopții de argint. Parcă își dreg vocile răgușite după ce au rămas fără ultimele ouă din cuibare și se hrănesc doar cu amintiri, asemenea oamenilor invalizi, hămesiți după dragoste. E târziu dar somnul nu are putere să mă stăpânească, iar mintea începe să o ia razna. Invoca mirosuri si gesturi din trecut, care au rămas impregnate în cortex pentru totdeauna dar cărora nu le dau drumul decât în lipsă de luciditate, conștientă de propria lor valoare și de faptul că nu vreau să le pierd. Un om cerebral știe să-și țină amintirile în frâu si nu le dezleagă decât atunci când simte că nu le paște nicio primejdie, că nu ar putea fi alterate în niciun fel. Le închide în sipete prețioase și le ascunde până și de el, conștient că aerul și uzura le-ar putea deteriora, așa cum fac moliile cu ghemotoacele de lână uitate prin șifonier de pe vremea bunicii. Nu știu de ce, dar în porturile minții mele rămân mai bine ancorate amintirile legate de miros. Ca să-mi aduc aminte de un obiect, de un om, trebuie sa-mi amintesc mai întâi mirosul lui. Cândva m-am îndrăgostit chiar de mirosul mâinilor cuiva. Habar n-am dacă turnase pe ele o sticluță întreagă de parfum sau dacă doar strivise între degete o floare. Știu doar că de atunci am început să-mi adulmec frenetic palmele în căutarea acelui miros, până când a dispărut. Ce mirosuri îmi lipsesc acum? Cele de ghete proaspăt cremuite, de rufe înghețate, pixuri colorate, gumă chinezească, de ger și motorină dată pe lemn. Ele mi-au zugravit copilăria și-mi aduc alene aminte de machetele între care pluteam plină de candoare. Părăsesc teatrul de păpuși de ceară pentru că figurile lor încep să se estompeze și mă uit brusc la ceasul de pe telefon, acela care nu face supărător tic-tac, determinându-te să conștientizezi fiecare secundă trecută. Mai e foarte puțin până la ora Z. Zâmbesc amar și îmi aduc aminte că am citit cândva, că adepții fanatici ai unei diete sănătoase sunt, de fapt, oameni bolnavi din punct de vedere psihic. De aceea nu adorm sau mă trezesc la 2 fix să mănânc ceva, din ce-o fi. Bine că nu am si pofte, pentru că la așa program nu i-aș lăsa deloc să doarmă pe angajații magazinelor cu program non-stop din cartier.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *