Pământul. Am vrea să fim toți asemeni lui?

Era început sau sfârșit de zi, sau poate la amiază. Căldura sufoca orașul, aruncând ici colo pete de umbră ca pe niște oaze de verdeață în deșert. Atmosfera înăbușitoare te îndemna să rămâi cât mai departe de asfaltul torid, care părea că vrea să-ți însemneze discret pantofii cu smoală, tocmai pentru a-ți aminti de acea…


Când bei cerneala din scrumieră și ți se pare că înghiți jăratec….

E trecut de 1 noaptea. Câinii urlă a pustiu, spărgând în mii de bucățele tăcerea nopții de argint. Parcă își dreg vocile răgușite după ce au rămas fără ultimele ouă din cuibare și se hrănesc doar cu amintiri, asemenea oamenilor invalizi, hămesiți după dragoste. E târziu dar somnul nu are putere să mă stăpânească, iar…